Poate părea ciudat pentru un oraș care vrea să fie Capitală Culturală Europeană, dar Clujul (320.000 de locuitori și cîteva mii de turiști) are doar două hosteluri oficiale afiliate lanțurilor internaționale de profil. Ambele veterane, deschise de cel puțin zece ani: Transylvania, prezentat acum vreo trei episoade, și Retro Youth, cel la care am avut rezervare în prima seară a excursiei mele în zonă.
Locul: Retro Youth e la cîteva minute de mers de Piața Unirii, în direcția Universității Babeș-Bolyai; cînd dai de zidul cetății medievale, faci dreapta pe Potaissa, strada quasi-pietonală pavată cu macadam, și mergi pînă în capăt, la numerele 11-13. Apoi, dacă ești cazat în dormitorul 12, urci la etaj, prima ușă pe dreapta, și-ți parchezi rucsacul într-o cameră minusculă, în care abia încap trei paturi duble, suprapuse, și două scaune – un claustrofob ar face o criză și dacă ar vedea-o în poză. La fel în cazul budei de pe hol, care are dimensiunile unui dulap de dressing. Cu o singură ușă. Aproape că poate fi confundată cu unul din fișetele metalice cu lacăt alăturate.
Prețurile: 50 de lei. Micul dejun, conexiunea wireless, harta orașului incluse. Plus (remarcabil, la alții costă suplimentar) bicicletă pentru sightseeing pe două roți.
Oamenii: În recepție, vineri seara, pe la 8, era doar Cristina, o ardeleancă drăguță care îi explica unui american cum să ajungă în Diesel Club. În dormitor, un francez posac, aflat de o săptămînă aici, care-și împrăștiase toate lucrurile în jurul patului, și un tip din Hong Kong foarte surprins că e coleg de cameră cu un cronicar de hosteluri.
Ambianța: Practic, rucsacul meu ar putea să vă povestească mult mai multe despre ambianță, pentru că experiența mea la Retro Youth s-a rezumat la cîteva ore de somn adînc, tip buștean, de pe la 6 a.m. pînă la check-out, după o noapte de colindat prin vecini (The Jack, La Țevi, Indian Chief – cîrciumile străzii). Chiar dacă nu prea mănînc dimineața, eram curios de breakfast-ul cu care hostelierii clujeni se laudă prin pliante că e nice cooked, dar nu l-am mai prins pe masa din bucătărie, nici măcar ca să știu cum arată.
(articol publicat în Cațavencii nr. 18/147 din 7 mai 2014)
Be the first to comment