Continuăm discuția începută data trecută cu Alexandra Ionescu, ghid național de turism, creatoarea paginii FB de promovare Every Monday: Romania, despre, printre altele, ghizii, urșii și vampirii turismului românesc.
Cîți ghizi are România? Știu că există și specializarea de ghid montan, cîndva chiar mă bătea gîndul să mă duc la cursurile astea.
Sîntem peste 3.000 de ghizi atestați. Da, există ghizi specializați pe diverse tipuri de turism: călătorii ecvestre, rafting, excursii pe schiuri. Aici trebuie să fii tot timpul pregătit, să-ți alegi cu grijă traseul. Poți da oricînd peste un urs – un alt avantaj al turismului nostru: avem încă natură sălbatică, animale, viață în pădure…
Viață de noapte în pădure…
Ha, ha, da… Asta îmi amintește de o fază amuzantă, dar care putea să se sfîrșească tragic: niște turiști britanici au vrut să coboare seara de pe Tîmpa spre oraș, prin pădure, și s-au întîlnit cu ursul. I-au găsit dimineață cățărați pe B-ul de la Brașov, dîrdîind de frig/frică.
Am observat că în ultima vreme are mare succes city break-ul de București, mai ales printre turiștii italieni.
Da, și odată ajunși aici au o surpriză foarte mare. Ei cred că vin în lumea a treia…
S-a mai schimbat nițel chestia asta: am întîlnit mulți străini care vin știind despre ce e vorba. Și nu numai turiști de Centrul Vechi, de fete și beri ieftine.
La primele discuții, atunci cînd ne cunoaștem, îi întreb dacă au mai fost aici (majoritatea sînt veniți pentru prima dată; nu știu cum se face că am aproape numai turiști virgini din punctul ăsta de vedere). Cum ați aflat de România, ce știți despre noi? Răspunsurile sînt cele clasice: Dracula, Ceaușescu, Nadia…
…Hagi. Halep, mai nou. Depinde de generație, probabil.
Exact. Am avut și surprize plăcute: cineva mi-a zis de Cioran și Brancusi (cu accent franțuzesc). Dar toată lumea știe de Dracula, clar. Sîntem – vrem, nu vrem, ne place, nu ne place – țara lui Dracula. La Bran, înainte de a intra la castel, le dau, în glumă, usturoi: protecție împotriva vampirului… Sînt dezamăgiți însă că nu avem suficiente suveniruri interesante, nu avem monede cu Dracula.
Au dreptate: la Bran e plin de kitsch-uri, de chinezării.
Continuînd ideea anterioară, la primul contact cu ei, am fost frecvent întrebată: dar voi de ce nu spuneți că e atît de frumoasă România? Chiar mă ceartă: vin din Londra și n-am avut suficiente informații, m-am uitat eu pe Internet, dar n-am prea găsit…
Păi, ce face ambasada noastră de la Londra? Ar trebui să pregătească o replică la celebrul The Romanians Are Coming: Vin englezii. Turiști, după ce Prințul Charles ne-a făcut super-reclamă cu proprietatea sa de la Viscri.
Nu știu ce face ambasada noastră de la Londra. Dar, în aceeași ordine de idei, un prieten care trecea pe lîngă Institutul Cultural Român de la Viena a observat că acolo se organiza un concert al unor coreeni și a rămas blocat. De ce nu văd aici niște tineri artiști români? Pe cine promovăm? Nici în țară nu merg lucrurile mai bine din punctul ăsta de vedere, nu avem centre de informare turistică adevărate. La cel din pasajul de la Universitate, de exemplu, au o hartă a Bucureștiului, dar prea puține informații; la recepțiile hotelurilor sînt doar broșurele ale restaurantelor care-și fac reclamă, și cam atît. Nimic despre activități culturale, nimic despre viața orașului. Nu este o carte de vizită bună pentru o capitală să nu ofere informații despre ea.
Afară, orice localitate, oricît de mică, are măcar un pliant A4 gratis cu harta locului și niște minime informații turistice, în engleză, pe verso…
Asta e una din durerile mele, ca ghid: mi-ar plăcea ca aceste centre de informare să fie mai bine puse la punct, să aibă oameni pricepuți, care să dea relații în toate momentele zilei, nu numai de la 9 la 17 – e și ăsta un fel de a spune bun venit turistului. Dacă nu faci lucrul ăsta, nu te aștepta nici ca omul să revină cu plăcere, nici ca el să recomande orașul.
(va urma)
(articol publicat în Cațavencii nr. 13/193 din 1 aprilie 2015 și pe catavencii.ro)
Be the first to comment